Obstacolele în calea necesarei comunicări dintre specialişti de pe diversele paliere ale sistemului sanitar şi câteva soluţii pentru îmbunătăţirea colaborării sunt prezentate, din perspectiva medicului de familie, de dna dr. Otilia Ţigănaş.

Textul de mai jos se doreşte o continuare a articolului „(R)apel pentru colaborare“, semnat de dr. Rodica Perciun în „Viaţa medicală“ nr. 31/2012. Dsa prezenta un set de concluzii din practica personală, legate de disjuncţia între palierele sistemului sanitar. Abordarea era din perspectiva medicului specialist din ambulatoriul de specialitate, o abordare deosebit de interesantă, iar intrarea în subiect s-a făcut aşa: „Am un profund respect faţă de colegii mei medici de familie“. Mă simt datoare să întorc respectul, mulţumind pentru deschidere, şi, totodată, să punctez câteva din cauzele care alterează colaborarea. Propun chiar, în paginile săptămânalului „Viaţa medicală“, un foileton pe această temă vitală şi insuficient disecată de protagonişti. Iar soluţiile nu se găsesc la asigurator!

Cauzele care conduc la proasta comunicare dintre doctori

Există o diferenţă uriaşă între munca prestată în sistemul de asigurări şi profesia de medic în clasica ei accepţie (aceea pentru care ne-am pregătit cândva). Diferenţa la care fac referire perverteşte oarecum fluxul informaţiei despre bolnav. Rubricile din formularele în regim CAS conţin date utile deconturilor financiare, statisticilor, conţin coduri, în schimb informaţiile reale necesare diagnosticului sau urmăririi ulterioare a pacientului sunt foarte palide. De asemenea, aceste documente nu leagă bine elementele sistemului sanitar sau o fac foarte aproximativ. Formularele impuse de CAS sunt gândite în primul rând pentru asigurator, deci financiar, iar riscul ca pacientul să se rătăcească în sistem creşte exponenţial. Nefiind organizată din afara noastră (