Aceasta este partea a treia a unei postari cu privire la destinul dreptei din 1992 si pana acum (partile anterioare, a caror lectura nu este necesara pentru intelegerea textului de mai jos, se afla aici si aici). Incheiam partea a doua afirmand ca alianta PDL+ICCD+NR+PNT are o libertate redusa de actiune la alegerile din toamna. Mai important este ca dreapta reformista se confrunta cu probleme considerabile in perspectiva scrutinelor viitoare. De exemplu, ea are forta de a propulsa candidatul sau in turul doi al alegerilor prezidentiale din 2014 dar nu are capacitatea de a atrage votantii aditionali cu ajutorul carora acest candidat sa obtina victoria, scrie Barbu Mateescu pe blogul Sociollogica.
Alegerile prezidentiale s-au castigat intotdeauna cu cel putin 5 milioane de voturi, o cifra stratosferica pentru situatia actuala a dreptei reformiste din Romania. Chiar si o guvernare esuata a USL in anii urmatori nu garanteaza ca votantii dezamagiti ar veni pur si simplu alaturi de ICCD/PDL/NR sau candidatul unei asemenea aliante. Piata optiunilor nu consta doar din USL si alianta de dreapta: absenteismul, de exemplu, este rege.
In plus, dreapta reformista se confrunta cu un set special de circumstante, care fac ca situatia sa fie mult mai dificila decat in momentele similare din trecut:
- tinerii si in special studentimea nu mai sunt de dreapta;
- din perspectiva majoritatii votantilor, guvernarea Boc a decredibilizat dreapta reformista atunci cand vine vorba de solutii economice;
- datorita antagonizarii bugetarilor si nu numai, cei mai multi romani cu studii superioare sunt anti-PDL si anti-alianta;
- imaginea liderilor dreptei este asociata cu lipsa de empatie fata de romanii care nu sunt nici bogati si nici intelectuali de calibru;
- dreapta reformista nu mai lupta impotriva unei figuri centrale care mobilizeaza pu
