Multa lume a privit cu consternare la televizor momentul cand, profitand de nunta din familia presedintelui, obisnuitul grup de protestatari - zic obisnuitul, intrucat se vede de la o posta ca sunt mereu aceeiasi peste tot - si-a prezentat nemultumirile si in fata Bisericii Sfantul Spiridon Nou, unde se oficia o nunta, nu un act politic.
"Jos socrul mic - demisia"
Am cercetat istoria si cronicile. Inca de pe vremea cand nu era instaurata democratia, romanii tot isi exprimau, din cand in cand, nemultumirile, facand chiar razmerite in fata conacelor boieresti, in fata celor domnesti, prin targuri, dar niciodata, chiar niciodata, in fata bisericilor.
Crestin de felul lui, romanul trece prin dreptul sfintelor lacasuri, simtind nevoia unui moment de reculegere si isi face cruce. Nu huiduie. Sa huidui in fata casei Domnului, in loc sa-ti faci semnul crucii, nu poate fi altceva, decat doar blasfemie.
Am convingerea ca asa gandesc cei mai multi crestini, poate chiar toti, asa gandesc si preotii care, daca nu s-au exprimat cu aceasta ocazie, este numai o dovada a faptului ca ei nu doresc sa se amestece in mocirla politicii.
Sa fim intelesi, am tot respectul pentru democratie si pentru dreptul oricui de a-si exprima liber opinia prin orice mijloace, inclusiv prin demonstratii stradale, dar poate fi vorba oare de democratie, atunci cand te bagi in viata privata a unei familii, ca sa tulburi momentul sacru al casatoriei religioasase, protestand impotriva socrului mic?
Cui prodest?
Gandind la rece, nu prea inteleg ce-i indeamna pe acesti oameni sa iasa in strada intr-o sambata cu vreme frumoasa, in loc sa mearga cu familia in parc, sa stea acasa, citind o carte, sau chiar privind la televizor acea nunta care, chiar daca nu le cade bine la stomac, incanta ochiul?
Nu ma ajuta mintea sa ban