Raportul ONU din 29 august 2012 atrage atenţia guvernului francez asupra evacuărilor colective, a repatrierilor forţate şi a expulzărilor comunităţilor de rromi, acţiuni care „continuă şi ameninţă să pună familiile în situaţii de mare vulnerabilitate".

„Urecheat" de experţii ONU în problemele minorităţilor, migranţilor, locuinţei şi rasismului, ministrul francez de interne, Manuel Valls, se stropşeşte spre România. „Vreau să înţeleg de ce în această ţară nu sunt acceptate politici puternice de inserţie", a declarat Manuel Valls postului de radio Europe 1, în legătură cu vizita pe care o va întreprinde în România în septembrie, în compania ministrului delegat pentru Afaceri Europene Bernard Cazeneuve.

Ce înţelege Monsieur le Ministre prin „politici puternice de inserţie"? Cât de „puternice"?

Este cumva vorba de politicile de inserţie naziste (deportări, ghetou, expulzări în masă şi evacuări forţate ale comunităţilor ), comuniste (Cortina de Fier) sau feudale (legarea de glie)? Aceste politici nu se mai practică în România şi sperăm să nu se mai practice niciodată, nici în Romania, nici în Franţa, nici în alte ţări.

În schimb, domnii miniştri pot lua modelul românesc al „politicilor puternice de inserţie" pentru a-l aplica şi în Franţa.

1 Cea mai puternică şi mai adevărată politică de inserţie este ACORDAREA CETĂŢENIEI, practică absolut curentă în România. Toate celelalte „politici puternice de inserţie" depind logic de aceasta şi decurg legislativ din aceasta. Este cheia de boltă a tuturor politicilor umaniste şi acceptate de inserţie a rromilor de pretutindeni.

Rromii sunt populaţii nomade, acesta le este specificul definitoriu.

Rromii pe care i-a prins comunismul în România au fost siliţi să rămână în România timp de 50 de ani, restrângându-şi orizonturile migraţiei la fronti