Romania avea ca si batuta in cuie aderarea la spatiul Schengen, pentru luna septembrie, in doua etape - mai intai deschiderea frontierelor aeriene si maritime, apoi cele terestre. In doar trei luni, din iunie pana in septembrie, convulsiile politice provocate de USL la Bucuresti au daramat tot ce se negociase pana atunci intre ministerele de Interne si Afaceri Externe cu polii de decizie de la Bruxelles.
Marian Tutilescu, secretar de stat in Ministerul de Interne, si Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe si actual sef al Cancelariei prezidentiale, sunt oficiali implicati in acest proces politico-diplomatic. Ei au explicat pentru gandul cum s-a pierdut meciul la Bucuresti, de ce noul termen realist de aderare a Romaniei la Schengen este perioada martie-iunie 2013 si de ce greseste premierul Victor Ponta, chiar daca teoretic are dreptate, cand spune ca raportul pe Justitie si opiniile comisarului european Viviane Reding nu au juridic nicio legatura cu aderarea Romaniei la Schengen.
O problema psihologica?
Romania a inceput negocierile de aderare la spatiul Schengen in 2007, imediat dupa aderarea la Uniunea Europeana, alaturi de Bulgaria. Demersuri preliminare pe capitolul Schengen avusesera loc incă dinainte de aderare, pentru ca Tratatul Schengen face parte din acquis-ul comunitar.
In luna iunie 2011, Romania a obtinut votul final prin care Consiliul European si Parlamentul European recunosteau faptul ca au fost indeplinite toate conditionalitatile tehnice pentru primirea in Schengen. Pentru a obtine acest lucru, Romania a cheltuit peste un miliard de euro, conform fostului ministru de Interne Ioan Rus, pentru securizarea si modernizarea frontierelor si a echipamentelor folosite pentru a preveni traficul de persoane, imigratia ilegala si restul infractiunilor transfrontaliere, precum si pentru interconectarea sistemelor si str
