Tragerile la sorţi, ca mai mereu, nu ne-au fost tocmai defavorabile. Una peste alta, nici cele trei adversare ale CFR-ului nu sunt tocmai de speriat, iar ale Stelei sunt de-a dreptul abordabile fără reţinere. Mă gândesc chiar că ele ar trebui să se teamă de Steaua, şi nu inves. Problema, aşadar, nu e la ele, ci la noi. Dacă ar trebui să-i fie frică de ceva, atunci Stelei trebuie să-i fie de ea însăşi, de propriul patron şi de propriul joc. Adică de ceea ce pot produce Reghecampf şi Dodeii pe teren. Iar aici constatăm că sunt găuri de colo până colo: portar n-avem, pe linia de fund este balamuc, la mijloc e aşa şi aşa, iar omul de gol este... la Cluj! Îl cheamă Kapetanos, şi cât timp era la Steaua era prostul proştilor, o jigodie, un împiedicat. Într-un cuvânt: o hahaleră, cum îi place patronului să-şi alinte jucătorii până la distrugerea lor totală. S-a întâmplat nu o dată, ci de foarte multe ori, ca gunoiul din echipa Stelei să strălucească imediat după ce s-a rupt de aerul toxic din Ghencea. N-am auzit de nici măcar unul dintre cei plecaţi care să-şi fi dorit înnebunit să revină la stâna-mamă. Încă mai mult: până să ajungă la Steaua, unii chiar păreau fotbalişti: Gardoş, Chipciu, Chirecheş, Dodel, fraţii Costea. Toţi jucau incomparabil mai bine înainte de a încăpea pe mâinile (şi pe gura) patronului. Printre ei, o singură excepţie, Rusescu, dar care nu face decât să confirme păguboasa regulă. În felul în care joacă Steaua, inconstant şi fără urmă de portar, e posibil şi să câştige grupa, dar şi să nu facă mai mult de 3 puncte. Cu Molde, desigur. Cu Copenhaga şi Stuttgart, se pot împărţi punctele. Va fi, oricum, o grupă strânsă. Dincolo, la CFR, cel puţin teoretic, există un mare favorit, Manchester United, şi alte 3 echipe care se bat pentru locul 2. Clujul nu-i mai rău decât Galata sau Braga, aşa că din bătălia pentru locul 2 n-ar fi rău să iasă pe 3, ceea ce