După organizarea unei vizionări a cîtorva filme ale tatălui meu, regizorul Slavomir Popovici, primesc, pe mail, un mesaj neaşteptat: acesta venea, nici mai mult, nici mai puţin, decît de la urmaşul unui personaj din filmul Uzina (realizat în 1963, un eseu cinematografic despre Uzina 1 Mai din Ploieşti). Domnul în cauză, Alin Tomozei, tînăr inginer la o multinaţională, este nepotul lui Dimitrie Tomozei, nimeni altul decît directorul Uzinei din film. La doi ani de la filmări, bunicul său a fost găsit mort în uzină. Circumstanţele morţii sale din 1965 nu sînt nici acum total elucidate. Nepotul se străduieşte să facă ce se mai poate pentru restabilirea adevărului.

Cine era bunicul dumneavoastră?

La data morţii sale (din 11 decembrie 1965) deţinea funcţia de director general al Uzinei 1 Mai Ploieşti (actuală Upetrom 1 Mai Ploieşti), precum şi de deputat ales al aceluiaşi oraş.

Cum a ajuns director la Uzina 1 Mai Ploieşti?

La începutul anului 1958, bunicul primeşte funcţia de director tehnic al Uzinei 1 Mai Ploieşti, prin transfer de la Uzina Mecanică Cugir, se pare la propunerea lui Constantin Tuzu, care cunoştea corectitudinea, ambiţia, capabilitatea profesională şi spiritul organizatoric al bunicului (printre altele, şi un bun vorbitor al limbilor franceză, germană şi rusă). Constantin Tuzu deţinea în acea perioadă funcţia de ministru adjunct la Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini.

Cum îi mergea Uzinei sub conducerea lui Dimitrie Tomozei?

Uzina 1 Mai cunoaşte, în acea perioadă, o dezvoltare rapidă, reuşind promovarea de noi produse de utilaj petrolier la un nivel calitativ şi de performanţă apreciat, permiţînd obţinerea de contracte comerciale şi de colaborare cu străinătatea (R.D. Germania, R. F. Germania, Franţa, Italia, Olanda, Belgia, Elveţia, Austria, China, Brazilia, Argentina, SUA, state din Africa etc.