Atunci când vorbeşte vreun oficial despre dezvoltarea mediului de afaceri în relaţie cu străinătatea, prima referinţă şi deseori unica este posibilitatea de a atrage investitori străini.

Să mă sune pe mine direct companiile străine care vor să investească aici, le-a transmis premierul Victor Ponta ambasadorilor României. Altceva ar fi trebuit să le spună dl. Ponta ambasadorilor: o să vă sun eu pentru fiecare companie cu capital românesc care vine la mine şi vrea să vândă mobilă, sticlă, termopane, ţiglă sau software în Rusia, Africa de Sud sau Polonia, să o sprijiniţi.

Dacă de la cel mai înalt nivel nu pleacă mesaje care să stabilească ţinte, cum să nu trimită ataşaţii comerciali ai României în Coreea de Sud sau Singapore răspunsuri de genul "Întrebaţi la Ministerul de Externe", atunci când sunt întrebaţi despre ce au făcut ei pentru a impulsiona exporturile româneşti în ţările unde reprezintă România.

Noul preşedinte al Franţei, François Hollande, i-a trasat ca temă guvernului ca până în 2017 deficitul comercial al Franţei (în afara balanţei energetice) să ajungă la zero, faţă de 70 de miliarde de euro în prezent.

Ce face ministrul comerţului exterior din Franţa, Nicole Bricq? Caută să identifice, conform ziarului francez de business Les Echos, dificultăţile cu care se confruntă întreprinderile franceze care exportă. Şi nu merge la Renault sau Michelin (ai căror lideri sunt luaţi în delegaţiile oficiale, bineînţeles, de preşedinte, pentru contracte în China sau India), ci jos, "la firul ierbii". Astfel, un studiu al ministerului arată că din 100 de întreprinderi franceze care exportă pentru prima dată, doar 30 rămân la export şi pentru al doilea an consecutiv.

Nu poate învăţa România din acest exemplu de diplomaţie comercială? Sau poate ambasadorii români în străinătate se gândesc că misiunea lor este să promoveze exporturile franceze,