În ceea ce mă priveşte, românii, ca restul cetăţenilor Uniunii Europene, sînt printre cei mai liberi oameni din lume. Citiţi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – este în limba română pe Internet şi conţine o mulţime de lucruri frumoase. Probabil că cei mai mulţi dintre români nu simt asta, deşi aşa este. Un drept cîştigat şi exersat este perceput ca natural, ceva firesc, tangibil. Şi chiar dacă există şi nu este exersat, tot ca firesc este simţit. Pentru că ne este la îndemînă şi garantat. Discuţia ar fi prea largă, dacă ne-am referi la toate drepturile cuprinse în Cartă, şi vă propun să o reducem la un drept din ce în ce mai exersat de români, mai ales după creşterea economică de după anul 2000 şi după ce ni s-au deschis graniţele Occidentului: dreptul la circulaţie. La art. 45 al Cartei, „Libertatea de circulaţie şi de şedere“, se spune la aliniatul (1) că „orice cetăţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberă pe teritoriul statelor membre“.
Este un drept extrem de important, deşi este din ce în ce mai subestimat. Iar subestimarea sa creşte cu fiecare nouă generaţie, care-l exersează ca şi cum ar fi acolo de cînd lumea. În Occident, doar un cetăţean senior, de peste 60 de ani, îşi mai aduce aminte cum arată un punct de trecere a frontierei între Italia şi Austria. La noi e suficient să ai peste 30 de ani să-ţi aduci aminte umilinţa pe care o implica obţinerea unei vize. Dacă am uitat sentimentul, e suficient să vrem sau să trebuiască să plecăm niţel mai departe, în America.
DE ACELASI AUTOR Despre forţa şi neputinţa cuvîntului scris Spirala naţionalism - sărăcie e greu de oprit Opţiunea zero - politică de partid şi politici locale Găsiți cîteva asemănări...Ca oengist, intru des în contact cu tineri georgieni, armeni, ucraineni, cu tineri din Republica Moldova, care nu-şi pot planifica o vacanţă fără frica că nu vor
