Staţiunea este faimoasă pentru efectul benefic al apelor.

Staţiunea Buziaş din judeţul Timiş este renumită încă de pe vremea romanilor pentru apele sale binefăcătoare. Apa minerală de la Buziaş a fost distinsă la expoziţia de la Bratislava din 1908 cu medalia de aur a expoziţiei. Staţiunea, datorită apelor sale, figurează în enciclopedia savanţilor italieni M. Messini şi C.G. Lollo, „Aque minerali del mondo" şi „Precis d'hydrologie", a francezului A. Morette.

Legenda apelor minerale

Apele minerale de Buziaş sunt vestite în toată ţara. Modul cum au fost găsite este reflectat într-o legendă. Aceasta spune că la început, satul era răsfirat, iar casele erau simple, din lemn, acoperite cu paie şi trestie. Majoritatea oamenilor s-a ocupat cu agricultura şi creşterea animalelor, dar localnicii s-au confruntat cu o problemă majoră: lipsa apei de băut. În apropiere, într-o pădurice frumoasă se afla sălaşul lui moş Bâzieş, un bătrân bun şi sfătos. Lângă casa lui era un izvor cu apă foarte bună. Localnicii au băut din izvorul moşului şi gustul acrişor şi răcoritor al apei i-a determinat să-şi mute casele în apropiere. Izvorul din legendă s-a aflat chiar în parcul staţiunii. Urmaşii lui moş Bâzieş şi-au numit aşezarea Baziaş, aşa cum bănăţenii o pronunţă şi în prezent. În memoria bătrânului sfătos, în anul 1984 s-a amenajat buveta „Izvorul Moş Bâzieş", care pe soclul vestic are legenda bătrânului, iar pe cel estic, indicaţiile terapeutice ale apelor provenite de la izvor.

Romanii, vindecaţi cu apa de la Buziaş

Buziaşul este cunoscut de pe vremea romanilor, datorită efectului vindecător al apelor din izvoarele localităţii, sub numele de Ahibis. Trei cunoscuţi specialişti, Dumitru Tudor, Liviu Marghitan şi botanistul Alexandru Borza au explicat că apele minerale de la Buziaş au fost folosite încă din Antichitate.

În anul 1321, localitatea Buz