- Comentariu - nr. 172 / 5 Septembrie, 2012 Numerosi oameni de pe strada – scarbiti, poate, si de "rezultatul” referendumului de demitere a lui Traian Basescu! – se intreaba: "de ce oare, in ultimii 22 de ani, partidele romanesti – reprezentand populatia net majoritara – nu au reusit, decat cu mici exceptii, sa formeze, dupa alegeri, guverne stabile, in interes national, fara UDMR? E vreun blestem?”. Este o intrebare la care ar trebui sa raspunda liderii partidelor. In primul rand, cei ai USL, creditati, in baza sondajelor, ca vor castiga "parlamentarele”. Probabil, nu o vor face – dezamagindu-i si ei pe romani – interesele lor depasind ceea ce romanul numeste "interesul national”. Vom vedea, dupa 9 decembrie! Fapt este ca, niciun partid politic, aparut dupa ’89, n-a aplicat mai bine zicala romaneasca "Pasi marunti, viata lunga”, decat UDMR! Chiar daca, oficial si legal, Uniunea nu este partid politic, actioneaza – printre damboviteni, pusi mereu pe scatoalce – de parca acestia (politicienii damboviteni) nici n-ar exista. Ei, liderii UDMR, isi vad de drum, de obiectivele (dezideratele) proprii si de finante, unii dintre ei ajungand… miliardari, fara ca cineva sa-i deranjeze, sa-i intrebe de sanatate! PRM – candva si fostul PUNR – a fost denigrat de aproape toti asa-zisii politicieni romani, UDMR nu! "Ne ajuta sa guvernam!”, "sa formam majoritatea parlamentara”, clamau ei, fara a ne spune esentialul: "In interesul cui?”. Pai, in interesul lor si, evident, al UDMR. Asa a fost posibil ca, in cazul UDMR, liderii – mereu aceiasi de vreo 22 de ani, de cand Marko Bela (acum Kelemen Hunor) i-a urmat, la conducere, lui Domokos Geza! – si-au urmarit interesele pas cu pas, zi de zi, luna de luna. Mai intai, sa propaseasca financiar, iar mai apoi, sa puna in practica obiectivele Uniunii, inscrise in statutul UDMR, finalmente, vizand autonomia teritoriala pe criterii etnice.