Cred că era prin clasa a V-a sau a VI-a, la ora de ”Istorie. Habar nu am dacă relatarea profesoarei avea/are sau nu acoperire în realitate, dar era o una dintre acele povești care nu merita să fie distrusă de adevăr. Era vorba despre asigurarea ordinii și liniștii publice în orașele Evului Mediu. ”Închipuiți-vă străduțele înguste, de piatră, pe care polițiștii bocănuiau ritmat cu cizmele lor, de seara și până dimineața, pe sub geamurile cetățenilor. La oră fixă, dădeau raportul, strigând din toate puterile: ”Este ora unuuuu! Dormiți în linișteee, cetăăățeni! Noi vegheeem!””. Nici până în ziua de astăzi nu am ajuns la un răspuns la întrebarea ”ce deranja mai mult somnul cetățenilor, teama de hoți sau apelurile ”de siguranță”, repetate din oră în oră, de apărătorii ordinii publice?”.
La întâlnirea de ieri (marți) cu diplomații români, președintele le-a solicitat să transmită mai departe ideea că instituțiile statului sunt puternice, ”supraviețuind” evenimentelor din ultimele luni. Și a evidențiat, în mod special, ”serviciile” și procurorii. Nu am o fobie principială față de ”servicii” și procurori. Mă deranjează însă, al naibii de tare, atunci când sensul și rostul acestor instituții este deformat. În teorie, totul sună bine și frumos: ”serviciile sunt necesare/utile pentru somnul liniștit al locuitorilor unei comunități sau al unei țări”. Îm practică însă, de câteva mii de ani buni, s-a dovedit însă că, mai mereu, ”serviciile” nu au acționat împotriva dușmanului/amenințărilor externe, ci împotriva propriilor cetățeni. ”Amenințarea externă” era frica necesară pentru a justifica existența unor asemenea instituții, al căror scop s-a dovedit, aproape ca regulă, să fie cel de a apăra oligarhia ajunsă la un moment dat la Putere, împotriva oponenților politici sau, mai grav, împotriva cetățenilor.
Nici de această dată ”serviciile”, dublate de eforturile unei p
