Cu totii uram violenta, brutalitatea lipsita de sens care umple ziarele si stirile TV. Dar, din cand in cand, crede JC, ar putea fi justificata...
S-ar putea sa fi auzit de un fotbalist pe nume Joey Barton. In afara gazonului ceea ce s-ar numi un bataus si, de curand, a stat un pic la puscarie pentru agresiuni si perturbarea ordinii publice. Din cand in cand, a fost acuzat si de vatamare corporala. Iar altadata, a dat cu masina peste un barbat in Liverpool la ora doua dimineata.
Ti-ai putea imagina ca, pe gazon, lucrurile ar sta un pic altfel. Dar, nu. A fost prins lovind un adversar cu pumnul in piept si, in chiar ultimul meci al sezonului din Premiership care tocmai s-a incheiat, s-a uitat repede la gatul expus al unui jucator advers si si-a zis "cred ca lumea ar fi un loc mai bun daca i-as trage un cot acolo". Ceea ce a si facut.
A primit un cartonas rosu din partea arbitrului, la care a reactionat lovind cu piciorul un alt jucator si incercand sa-i traga un cap in gura altuia. Ca urmare, a fost catalogat de catre cei mai multi fani ai fotbalului drept un golan periculos. Insa eu n-as fi atat de convins.
Ca regula generala, nu voi lovi pe nimeni, cu exceptia lui Piers Morgan. Am trecut prin toata scoala fara sa fiu implicat in vreo bataie si, chiar si atunci cand niste baieti din Doncaster mi-au pus caca de caine in sapca pentru ca purtam un fular cu Chelsea, am ramas calm si politicos. Chiar daca aveam ochii inlacrimati.
Totusi, desi nu obisnuiesc sa-i lovesc pe James si Richard cu pumnul in piept, pot sa inteleg de ce oameni precum Joey Barton simt nevoia sa-si loveasca colegii si adversarii.
Parlamentarul laburist Eric Joyce a explicat asta destul de bine acum foarte putin timp cand, dupa ce a baut una mica in barul Camerei Comunelor, a vazut cativa conservatori si i-a pocnit. Se justifica spunand ca asa e el. Unii isi rezolva
