- Social - nr. 172 / 5 Septembrie, 2012 Daca in ultimele decenii ale secolului trecut, Romania si-a aparat cu destula tarie suveranitatea in fata imperialismului sovietic, si am reusit sa ne afirmam personalitatea intre statele lumii, dupa Revolutie a incoltit speranta ca ne vom regasi locul la care ne socoteam indreptatiti "la masa darurilor”. In loc sa ne innobilam, am ajuns slugi la darloaga. Am ajuns in situatia acelui argat care a slujit la mai multi gospodari si a iesit din zdrente, iar satul il lauda, pentru ca era un baiat harnic si cuminte. Si, cum nu era totuna sa fii sluga la un gospodar obisnuit, sau la cel mai bogat om din sat, baiatul a primit oferta acestuia de a-l sluji, promitandu-i-se o sambrie mai mare. Numai ca noul stapan l-a tinut mai mult sub teroare, in ciuda faptului ca-l slujea cu credinta. Mai mult, la expirarea contractului, nu i-a dat nici macar toata imbracamintea si l-a acuzat de fapte pe care nu numai vecinii, dar tot satul stia ca acest baiat nu le-a savarsit. Vin strainii, cu sau fara acceptul nostru, si ne impun vointa lor. Autoritatea austroungara, si nu numai, se manifesta din plin. Pe episcopul care s-a dovedit a fi un cetatean de rea-credinta l-am trimis sa ne huleasca de la tribuna UE. In plus, i-a fost acordata (din ordinul cui?) cea mai mare distinctie a tarii. Ne-am facut cardasi la distrugerea economiei nationale si am intrat triumfatori in sfera saraciei, din care incercam sa iesim pe seama pensionarilor si a salariatilor. Chemam firme straine sa investeasca in Romania, desi ne este binecunoscut faptul ca acestea nu vin de dragul nostru, ci al marilor profituri pe care le scot din tara. Am construit Transfagarasanul mai mult cu bratele, iar acum (suntem obligati?) concesionam unor firme straine sosele in camp deschis, la costuri exorbitante si cu darea in exploatare dupa repetate amanari. Sa chibzuim asupra faptului in ca