Anumite tendinţe de concentrare îşi pierd din forţă din cauza influenţei tot mai scăzute – mai ales în rîndul tinerilor – a publicaţiilor tipărite şi a mediilor clasice (radio, tv). Problema accesului la informaţie se pune acum mai ales din perspectiva găsirii informaţiei relevante pe Internet. Căci astăzi avem mai multă informaţie decît putem procesa. Pe Internet găseşti ce vrei şi ce nu vrei – problema e că cel mai adesea e acelaşi lucru peste tot. Nu pentru că n-ar exista alternative, ci pentru că sortarea informaţiei se face de către motoare de căutare care au propriile interese (comerciale). Pe de altă parte, o cantitate enormă de „user generated content“ (conţinut generat de utilizatori) complică încă şi mai mult aceste căutări. YouTube, o companie aparţinînd Google, prezintă milioane de filme – producţii de amatori, dar şi ale unor companii private sau televiziuni de stat. Dincolo de problema drepturilor de autor şi de difuzare, se pune problema unde se regăseşte consumatorul – şi, mai ales, cetăţeanul – în tot acest noian de informaţie? Căci, după cum spuneam, interesele companiei care furnizează rezultatele de căutare şi cele ale consumatorului de media nu coincid întotdeauna.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBO posibilă soluţie ar fi crearea unei instituţii de stat – un fel de „birou de informaţii online“ subvenţionat, care să funcţioneze pe baza unor criterii clare şi care să fie controlat, precum televiziunea şi radioul publice, de o comisie parlamentară. Propunerea îi aparţine lui Hans Hege, jurist, director al unui post public tv şi membru al unei comisii pentru concurenţă în domeniul mass-media. Pentru o asemenea abordare există chiar şi un fundament juridic: Curtea Constituţională Federală (a Germaniei) a hotărît că o posibilă concentrare