■ O noua alianta politica se cazneste sa iasa din incubatorul cotrocenist. Neamtu, zis si "Usturoi" , Monica, alias "Ioana d’Arc", Ungureanu, poreclit "Premierul", si ceilalti asa-numiti reformatori si-au pus in gand sa-si ia tara inapoi. Se joaca si ei de-a politica, inchipuindu-si ca au crescut indeajuns. Sloganul e pe masura adunaturii: "Sus inima!". Vasazica, noua intovarasire de centru-dreapta isi propune sa faca politica nu orisicum, ci cu inima la... gat. Cum altcumva?, uitati-va la stransura din Str. Comanita si veti intelege intocmai miezul logo-ului pritocit in saptamanile de suspendare. Pe cand si o politica relaxata, cu politicieni afabili si neinversunati?
■ In "Viata ca o corida", Octavian Paler descrie un joc cu care, pasamite, se distrau locuitorii unei vechi cetati bizantine de pe coastele Asiei Mici. Asadar, "O groapa uriasa in adancul careia a fost construit un labirint. Pe marginea ei, jur-imprejur, stau numerosi spectatori. Urmaresc cu sufletul la gura spectacolul de jos in care «joaca» un singur actor, un condamnat la moarte. El isi joaca chiar viata, fiindca din labirintul in care a fost impins nu exista decat doua iesiri. Una, unde se gaseste o fata frumoasa, la care, daca ajunge, e salvat, si alta, unde asteapta un leu flamand. Spectatorii de pe marginea gropii n-ar indrazni sa intervina in joc, dar traiesc emotia asteptarii deznodamantului. Unii il incurajeaza pe condamnat: «Poate ai noroc si nu nimeresti in ghearele leului!» Altii sunt nerabdatori: «Hai, grabeste-te! Vine seara si nu mai vedem bine»".
Nu asa ca scena seamana izbitor cu ceea ce s-a intamplat la recentul referendum? La urma urmei, presedintele parelnic alungat era tot un fel de condamnat la moarte, la cea politica, desigur. Iar la un capat al labirintului se afla poporul rasculat, adica "leul flamand". Dresorii sedeau ceva mai departe, gata sa-i puna haitu
