Unul dintre miturile postdecembriste legate de Ceausescu este ca fostul conducator al Romaniei a fost victima propriei vanitati, combinata cu excesul de zel al lingailor.
Totusi, practica osanalelor nu functiona doar la nivel national, ci si international, fiind adresate liderului sovietic, "farul calauzitor al comunismului", de conducatorii "tarilor surori".
Incontestabil, Moscova avea un statut fruntas in cadrul "Blocului Comunist", contestat doar de China si, mai mult in surdina, de Ceausescu. Revolutia din Ungaria (1956) si "Primavara de la Praga" (1968) au suparat "ursul" sovietic, care si-a permis interventii de forta in cele doua state "surioare", in lipsa unor proteste occidentale.
Un document aflat in custodia Arhivelor Nationale dovedeste ca Ceausescu era constient de practica "periajului", practicata de subalterni si de plictiseala lungilor congrese ale partidelor comuniste.
De altfel, rezistenta la discursuri plictisitoare intra in fisa postului politicianului din toate regimurile, cu atat mai mult in cele comuniste unde tovarasii utilizau "limba de lemn". Veti remarca in urmatorul document ca, nici macar intr-unul dintre rarele lui momente de sinceritate si ratiune, secretarul general nu a respins remarca magulitoare a lui Leonte Rautu.
Tov. Nicolae Ceausescu: Tovarasii au inscris pe ordinea de zi ca va fi si o informare despre participarea delegatiei P.C.R. la cel de-al XXV-lea Congresul al P.C.U.S. (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, din 1976 - n. red).
Cuvantarile celelalte cred ca le-ati citit. Au abundat in aprecieri laudative pe care nu le credeau nici macar sovieticii, care stiau ca nu sunt chiar asa si per total nu au facut chiar impresie prea buna.
Tov. Leonte Rautu: Cuvantarea dumneavoastra a avut un ecou deosebit: foarte ponderata, foarte echilibrata. @N_P
