Din cei 102 angajaţi ai ministerului Transporturilor care lucrează pentru atragerea fondurilor europene, 100 au primit calificativul "Foarte Bine" din partea şefilor, deşi gradul de absorbţie este dezastruos, de sub 9%. Dintre cei doi care au stricat norma unul a primit "Bine" iar altul doar "Satisfăcător". Proporţiile se păstrează la majoritatea ministerelor.

În acest caz, fie ei sunt competenţi, dar cineva le arde noaptea proiectele pe care ei le fac ziua, fie este suficient să "lucrezi pe fonduri europene" la stat ca să primeşti, cu o probabilitate de 99%, un spor de 75% din salariul tău brut.

Problema nu este neapărat suma efectivă, deşi 2.000 de lei înseamnă 1,3 salarii medii nete pe economie, ci faptul că o parte din administraţia publică din România, cu sprijinul masiv al mediului politic, îşi bate joc de banii contribuabililor, de angajatorul lui final - contribuabilul. Aceste bonusuri sunt acordate în baza unor calificative care nu ţin cont de gradul de absorbţie, ci de "spiritul de iniţiativă", de "capacitatea de a acţiona strategic", de a "lucra independent şi în echipă" şi de alte criterii dacă nu filosofice atunci măcar subiective prin definiţie. De fapt, este vorba despre aceleaşi criterii în baza cărora sunt evaluaţi toţi funcţionarii publici din România. Este vorba despre acei angajaţi din administraţie care au un salariu mediu net de peste 2.000 de lei, cu circa 45% mai mare decât alţi angajaţi ai statului precum cei din Educaţie şi din Sănătate.

Acesta este însă un simplu exemplu. Deputaţii şi senatorii, "aleşii poporului", nu vin în Parlament nici măcar pentru a-şi ridica indemnizaţia de şedinţă. Primarii sunt de găsit doar la tăiat panglici, ctitorit biserici şi inaugurat locuri de joacă pentru copii. Doar câteva exemple.

Administraţia publică din România există şi atât. Administraţia, care ar trebui să fie coloana vertebr