Mulţi dintre cei care au comentat cu pasiune evenimentele petrecute în România în această vară – fie ei români sau străini – au căutat un resort ideologic. Ei au zugrăvit, pentru cititorii lor, o luptă între „bine“ şi „rău“, între „Vest“ şi „Est“, între „democraţi“ şi „comunişti“, între „corupţi“ şi „inocenţi“. Să fie însă evenimentele din România o epopee? La o privire mai atentă, nu găsim mai nimic eroic.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităCa toate poveştile româneşti, şi aceea a politicii este una întortocheată şi aproape nimic nu este ceea ce pare a fi. Mulţi dintre cei care alcătuiesc acum Parlamentul României au trecut prin două, trei sau chiar mai multe partide. Iar „transferul“ primarilor şi al consilierilor locali dinspre partidele de opoziţie către cele de guvernămînt reprezintă mai degrabă regula decît excepţia, într-un sistem clientelar, în care „centrul“ poate dispune, în mod discreţionar, de pîrghiile pentru finanţarea „periferiei“.

Cît despre partide... şi aici deruta este la ea acasă. În anii din urmă, fiecare s-a combinat cu fiecare pentru a guverna şi, în continuare, orice variantă rămîne la fel de posibilă. În pofida retoricii agresive, nimeni nu e nefrecventabil pentru nimeni. Nici măcar Dan Diaconescu.

Singurul reper politic în acest moment rămîne preşedintele Băsescu – politicienii pot fi ori cu el, ori împotriva lui. Problema este că de o parte şi de alta nu se găsesc mereu aceiaşi politicieni.

Cît priveşte orientarea ideologică... şi aici istoria e complicată. Dintre ele, doar PNL se poate lăuda cu o istorie îndelungată, de peste 150 de ani. Însă despre compromisurile făcute prin alianţa cu PSD şi (mai ales) cu PC, liberalismul trebuie căutat azi cu lumînarea în Partidul Liberal. Problema este că nici