Conversia valutară la care sunt supuse tranzacțiile cu cardul în străinătate se poate face de două sau trei ori, clientul aflând abia când cere extrasul de cont cât a pierdut din diferenţele de curs
Referința Visa sau Mastercard pentru stabilirea cursului de schimb, raportarea la dolar sau la euro, în funcție de banca emitentă și de tipul de card, și chiar trecerea prin două-trei monede până la stabilirea valorii tranzacției finale, comisioanele de conversie, de retragere de la ATM și mai rar pentru plata la comercianți sunt câteva din „costurile“ adiacente utilizării cardului în străinătate.
Majoritatea românilor au carduri cu utilizare internațională la care sunt atașate conturi în lei. Când le utilizează în străinătate, se percep cel puțin patru tipuri de comisioane, în funcție de tranzacția efectuată: de retragere de numerar de la ATM, de plată la comercianți (rar întâlnit), de conversie valutară și pentru diferenţe la cursul de schimb, care poate fi cel al băncii sau cel al operatorilor Visa sau MasterCard etc.
Și aici există anumite diferenţe: multe bănci recomandă utilizarea în străinătate a ATM-urilor care aparțin băncii-mamă a unităţii din România. În afară de BCR, singura care are comisioanele de retragere mai mici dacă retragi de la ATM-uri aparținând băncilor din grupul Erste, nicio altă bancă străină prezentă în România nu aplică această regulă.
La 5.00 de euro, pierzi între 20 și 130 lei
Nivelul cursului de schimb la care se face tranzacția în străinătate și comisionul de conversie valutară sunt, practic, cele mai mari costuri ale utilizării cardului în afara granițelor, indiferent dacă e vorba de retragere de numerar sau de plată la comercianți. În costul suportat prin cursul de schimb la care se face conversia contează canalul de decontare (sau „moneda de decontare“). Mai exact, fiecare bancă
