Ştirea zilei, news alert: a venit luna septembrie! Pentru toată lumea înseamnă terminarea concediilor şi revenirea cu entuziasm la slujbe şi preocupări. Pentru cititorii noştri, desigur, e vorba de o promisiune mai veche, aceea a reluării licitaţiilor de artă, suculentul nostru subiect, cel care, periodic şi ritmic, ne dă nouă date, cifre, evenimente, pretexte, umor involuntar, veşti minunate şi uitări groase, comentarii şi multe informaţii, fără stenograme, dar cu relatări. Aminteam, la capătul de început al verii, că se vor trage obloanele la casele de licitaţii, dar asta nu înseamnă că s-a pus şi lacătul pe uşă. Şi că se va reveni în septembrie, dar nu din prima zi, ci mai pe la mijloc, mai încolo niţel. Totuşi, să nu uităm, dimpotrivă, să detaliem, licitaţia de fiţe de la Artmark, cea cu pivniţe de lux, maşini de aceeaşi factură şi suveniruri ale sportului de vârf, vânzare de care a avut parte chiar luna august.
Cine vede rezultatele, în general, de la Artmark, ar crede că piaţa de artă din România duduie, cine vede cu cât s-au dat maşinile ar pune în cârca recentei licitaţii de august a casei de la palatul Cesianu-Racoviţă vreun posibil viitor enunţat salt al vânzărilor de maşini în România, pe vremea Suspendatului al II-lea, adică vara asta. De fapt, nici maşinile lui Ceauşescu - precedenta vânzare la licitaţie de obiecte care contează fiindcă vin de la cine vin - nu au avut vreun succes însemnat la piaţă. Iar despre vânzările din acest an, cele din galerii, desigur, nu se pot găsi cuvinte mari, că au fost mici de tot.
La maşini, vechimea nu contează întotdeauna şi esenţial. De fapt, cam peste tot în artă trebuie să avem în vedere numele asociate cu respectiva ofertă, cei care au făcut-o - creatorii, sau doar au posedat-o - proprietarii. Maşinile vechi sunt scumpe pentru că sunt rare. De fapt, raritatea ar putea fi principalul criteriu de apreciere