Ion Petrescu – Una dintre imaginile memorabile, pentru mine, din Chişinău, a fost popasul unei mirese şi a alesului inimii sale, în faţa statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Se mai întâmplă şi azi asemenea momente, de pecetluire simbolică, a începutului unei căsnicii, într-un loc menit a face de neuitat trecutul, cu adevărat demn, al înaintaşilor?

Unii au schimbat doar monumentul…

Stela Popa – Depinde cum privesc noii căsătoriţi trecutul la care vă referiţi. Unii vin la statuia lui Ştefan cel Mare din convingeri pur româneşti, alţii din convingeri „moldoveneşti” şi o a treia categorie pentru că… aşa e la modă. Trebuie să spunem că, dincolo de toate, aici există tradiţia sovietică a „fotografiei la monument”. Unii au schimbat doar monumentul… Şi să nu uităm nici de Memorialul Eternitate, ridicat în memoria ostaşului sovietic, la care, uneori, este coadă sâmbăta şi duminica – de atâţia miri şi mirese. Şi încă ceva, puţine cupluri de ruşi din R. Moldova vor merge la monumentul lui Ştefan cel Mare, din centrul Chişinăului, pe când la Memorialul Eternitate sunt suficient de mulţi tineri moldoveni căsătoriţi, care nu uită să treacă pe acolo. Or, asta spune ceva despre cât ne preţuim noi identitatea… De ce altă dovadă de confuzie identitară mai este nevoie? Apropo, aflată recent, în concediu, la Roma, am văzut tineri, miri şi mirese, exact ca la Chişinău, care făceau poze în faţa Coloseumului. De aici şi concluzia, fiecare cu istoria lui şi cu vestigiile acesteia. Doar că unii o cunosc şi o preţuiesc pe a lor, alţii pe a altora…

O ţară ortodoxă

- Am intrat, spre reculegere, în Catedrala Naşterii Domnului, Patriarhală, din Piaţa Marii Adunări Naţionale. M-au impresionat corul, tinereţea credincioşilor prezenţi şi aceleaşi priviri pioase, ca în Catedrala Patriahală, din Bucureşti. Cum se mai raportează azi, junii Republicii Moldova, la credinţ