Transpiraţi şi arşi de soare, câţiva oameni aşteaptă zi de zi să oprească maşinile pe marginea unor drumuri naţionale şi judeţene pentru a-i îmbia pe participanţii la trafic să le cumpere măcar câteva din ciupercile pe care le pun “la expoziţie” pe marginea drumurilor. “Le-am căutat prin pădure! Am plecat dimineaţă la şapte şi de cinci minute m-am întors. Am stat câteva ore bune… Uitaţi-vă şi dumneavoastră, am două kile de hribi, că mai mult sigur nu cântăresc!”, sună poezia necăjită a unui astfel de vânzător. Din păcate, chiar dacă pentru unii vânzători de ocazie valorificarea ciupercilor înseamnă supravieţuire, pentru unii consumatori poate însemna moartea. “Normal că sunt bune, că doar nu culeg de ieri, de azi ghebe! Nu am nevoie de certificate. Lumea oricum ştie care sunt bune şi care sunt otrăvitoare, pentru că majoritatea au trăit la ţară”, sună garanţiile date de pseudo-comercianţi. Din păcate, orăşenii nu se gândesc vreo clipă că aceste ciuperci ar putea să-i bage în spital. Atraşi de preţurile mici, mulţi vor să-şi facă provizii pentru iarnă. Ei, şi uite aşa, iarna se servesc ciuperci otrăvitoare, perfect conservate! Aviz amatorilor!

No related posts.

Transpiraţi şi arşi de soare, câţiva oameni aşteaptă zi de zi să oprească maşinile pe marginea unor drumuri naţionale şi judeţene pentru a-i îmbia pe participanţii la trafic să le cumpere măcar câteva din ciupercile pe care le pun “la expoziţie” pe marginea drumurilor. “Le-am căutat prin pădure! Am plecat dimineaţă la şapte şi de cinci minute m-am întors. Am stat câteva ore bune… Uitaţi-vă şi dumneavoastră, am două kile de hribi, că mai mult sigur nu cântăresc!”, sună poezia necăjită a unui astfel de vânzător. Din păcate, chiar dacă pentru unii vânzători de ocazie valorificarea ciupercilor înseamnă supravieţuire, pentru unii consumatori poate însemna moartea. “Normal că sunt bune, c