Poate cea mai bună măsură propusă de Guvern, reducerea la 9% a taxei pe valoarea adăugată la alimentele de bază, a fost respinsă categoric de delegaţia în România a Fondului Monetar Internaţional. Aşa că se amână indefinit. Pe undeva, reprezentanţii FMI trebuie să fi avut dreptate întrucât decizia ajustării TVA pentru categorii largi de produse era riscantă şi ar fi trimis în necunoscut veniturile statului. Cum am mai dat cu bugetul în gard nu mai departe de o jumătate de deceniu în urmă, precauţia Fondului nu trebuie să ne surprindă.

Dincolo de impasul actual al propunerii guvernamentale, ea trebuie reluată anul viitor. Cu fundamentări clare, în baza unor calcule serioase şi a unor simulări prudente. Atât timp cât este în vigoare în cele mai importante ţări din Uniunea Europeană, nu vedem de ce nu s-ar aplica şi în România. Ar fi cea mai bună măsură de "protecţie socială" a unei populaţii istovite de mai bine de două decenii de zbatere într-o economie a necunoscutului şi a neajunsurilor. O TVA redusă la alimente este cea mai inteligentă formă de redistribuire a efortului ajustărilor din societatea românească. Nu printr-un arbitrar al ajutoarelor sociale (nemeritate şi neuniforme), ci printr-o îndreptăţită reducere a unui efort fiscal nejustificat.

Nejustificat! Pentru că cine poate explica de ce trebuie să plăteşti statului 24% pentru orice cumperi ca să te hrăneşti?! Într-o ţară în care redevenţele sunt 4% pentru exploatarea resurselor care, de drept, sunt deţineri publice, cum poate Guvernul să pretindă un sfert din tot ce cheltuie pe mâncare nişte cetăţeni despre care nu ştim că ar fi proprietatea statului?!

Într-o ţară în care bugetele publice centrale şi locale, autorităţile naţionale şi companiile de stat sunt prăduite sistematic, populaţia este chemată să achite 24% pentru că îşi permite excentricitatea de a mânca! 9% ar fi mai decent. Ar