În urmă cu aproape o sută de ani, pe aici a trecut Lawrence al Arabiei. Se îndrepta spre Tell El-Shehab, să mai arunce un pod în aer, ca să izoleze Damascul de Palestina. Într-o dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, de pe o culme, a zărit luminile gării din Deraa.
În martie 2011, în orăşelul acesta de graniţă din sud-vest a început revoluţia siriană.
Atunci erau o sută de mii de locuitori. Astăzi nu interesează pe nimeni câţi au mai rămas, după ce peste ei au trecut trupele guvernamentale, Shabiha (Securitatea) lui Assad, Armata Siriană Liberă… Şi observatorii ONU, sub ochii cărora s-au comis atrocităţi, au curs valuri de sânge, au îngheţat urletele de dezădejde.
Într-un bazar bombardat, cei din Deraa au ridicat o pancartă: “Oameni de pe Marte, vă rugăm, salvaţi-ne de pământeni”!
În urmă cu aproape o sută de ani, pe aici a trecut Lawrence al Arabiei. Se îndrepta spre Tell El-Shehab, să mai arunce un pod în aer, ca să izoleze Damascul de Palestina. Într-o dimineaţă, înainte de răsăritul soarelui, de pe o culme, a zărit luminile gării din Deraa.
În martie 2011, în orăşelul acesta de graniţă din sud-vest a început revoluţia siriană.
Atunci erau o sută de mii de locuitori. Astăzi nu interesează pe nimeni câţi au mai rămas, după ce peste ei au trecut trupele guvernamentale, Shabiha (Securitatea) lui Assad, Armata Siriană Liberă… Şi observatorii ONU, sub ochii cărora s-au comis atrocităţi, au curs valuri de sânge, au îngheţat urletele de dezădejde.
Într-un bazar bombardat, cei din Deraa au ridicat o pancartă: “Oameni de pe Marte, vă rugăm, salvaţi-ne de pământeni”!
