Gasesc a fi cat se poate de benefica, pentru propria credibilitate si imagine politica, continuarea razboiului de catre Traian Basescu impotriva "pucistilor" din USL care au facut tandari statul de drept in vara.
Norocul lui (si al nostru) e ca, desi a fost tandari statul, institutiile lui au ramas in picioare si si-au facut treaba cu un stoicism atat de necaracteristic si atipic pentru splaiurile dambovitene.
Poate ca, asa cum a spus si Ioan Rus, Traian Basescu nu avea cum sa vina si sa isi ceara iertare romanilor si sa multumeasca USL pentru ca l-au tinut doua luni la poarta curtii lui Onaca. Putea, ce-i drept, sa lase deoparte securoiul razboiului, insa apropierea campaniei electorale nu i-a dat prea multe optiuni.
Si decat sa mimeze cine stie ce falsa "coabitare" sau "reconciliere", macar omul si-a enuntat de la bun inceput premisele cu care vom lucra din nou in urmatoarele trei-patru luni. Repet, din punctul de vedere al inconsecventei organice a presedintelui, aceasta coerenta intre declaratiile din curte si cele facute marti este de apreciat.
Altfel ar fi insemnat ca tipetele si vaicarelile transmise international cu "lovitura de stat", teorie care a si stat la baza revenirii lui Traian Basescu impusa de SUA si UE, ar fi fost o bataie de joc mult prea evidenta pentru cei 7,4 milioane de romani care s-au deranjat de acasa sa-i spuna suspendatului sa plece definitiv.
Ca atare, nici presedintele "numit" de SUA si UE nu a catadicsit sa arunce nici macar un singur cuvant pentru "romanii" sai. S-a multumit doar sa vorbeasca in numele unui enigmatic "noi", care vrem "asta, dorim "cealalta", stim "asa" si nu vrem "invers".
Cine e acest "noi", ce dovezi de sustinere exista pentru misteriosii din spatele lui Traian Basescu, asta nu ne-a mai spus, insa sigur nu este vorba despre vointa "romanilor" ca
