Titlul acestei rubrici, „SOS Bucureşti“, a căpătat, pentru cei care o urmăresc de vreo şase ani, înţelesul unei rugăminţi ca să fie păstrate acele colţuri de oraş care mai amintesc de trecutul în care s-au născut. Urgenţa disperată a apelurilor pe care le citiţi în fiecare săptămînă se justifică prin amploarea acţiunii de demolare şi reconstrucţie prin care numeroase iniţiative particulare s-au apucat să transforme centrul Capitalei. În afară de semnalarea unor cazuri în care istoria locală, deşi anevoie de reconstituit, produce argumente pentru a cruţa casa condamnată, au apărut aici diverse mărturii uitate despre Bucureştii din ultimele două secole. Erau astfel evocate nu numai peisajul urban, ci condiţiile de trai, contrastul dintre ambiţiile modernizării şi primitivismul majorităţii locuitorilor. Dacă, în sfîrşit, s-a statornicit un echilibru care constituia personalitatea distinctă a oraşului – cînd? sîntem nevoiţi a ne opri la perioada interbelică –, în situaţia actuală zone şi clădiri caracteristice pentru acea identitate sînt pe cale de a dispărea. Dar nevoia de intervenţie, cînd o casă veche şi frumoasă e lăsată să piară din neglijenţa voită a proprietarilor, se simte şi cînd sărăcia duce la insule dezolante în cartiere defavorizate. Problema se pune acolo exact invers şi intervenţia ar trebui să vizeze lichidarea unor asemenea zone de mizerie concentrată şi integrarea locuitorilor în oraşul mai larg. Degradarea acelor cartiere nu se datorează vechimii, ele fiind relativ recente, ci standardului, redus din pornire, al locuinţelor, suprapopulării şi subdotării cu utilităţi domestice. Fără exagerări patetice, un SOS este, deci, îndreptăţit.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulDe aceea, astăzi va fi vorba de Aleea Livezilor. Tot ce urmează am aflat din lucrarea Comunităţi ascunse. Ferentari, coordonato