La distanţă mică unul de altul, două evenimente ne-au adus în prim plan pe la mijlocul săptămânii trecute acelaşi nume: Armstrong. Nu, nu e un nume comun, deşi a existat şi un al treilea purtător al acestuia printre celebrităţi: Louis Armstrong, marele „Satchmo”, stăpânul absolut al jazz-ului. Cei doi despre care vorbim aici provin din zone care n-au nimic în comun una cu alta la o primă impresie. Le leagă poate doar condiţia fizică indispensabilă fiecăreia din cele două activităţi. Primul dintre ei, atât în ordinea vârstei cât şi în cea a intrării în conştiinţa umanităţii este Neil, autorul celebrului „pas mic pentru om dar mare pentru omenire”. Omul care a păşit primul pe Lună. Ajunşi aici, s-ar cuveni să amintim şi faptul că s-au găsit destui contestatari ai evenimentului, Neil şi „antrenorii” lui de la NASA fiind acuzaţi nu doar de doping ci şi de blat, în sensul că presupuşii paşi pe Lună ar fi fost doar o remarcabilă producţie SF hollywoodiană. Dovezi imbatabile neexistând însă, Neil Armstrong a murit săptămâna trecută, urmând a fi îngropat în cărţile de istorie. Un mort rămas erou. Celălalt Armstrong, Lance, a intrat şi el în cărţile de istorie, eventual doar de istoria sportului. Este autorul unei performanţe unice şi, mai mult ca sigur, irepetabile: câştigarea competiţiei supreme a ciclismului, Turul Franţei, de 7 ori consecutiv (!!) între 1999 şi 2005. ceea ce multiplică la infinit valoarea performanţei acesteia uluitoare este că succesele le-a obţinut după ce fusese diagnosticat cu cancer şi operat. Săptămâna trecută, lui Lance i-au fost retrase titlurile. Doping, desigur. Atenţie, însă: nedovedit! Refuzând lupta, eroul Armstrong şi-a semnat decesul ca sportiv şi ieşirea din cartea de istorie. Rămâne însă cu o realizare încă mai importantă decât cele 7 Tour de France: fundaţia sa de luptă împotriva cancerului a donat până acum 470 de milioane d