Şapte secunde l-au despărţit de medalia de aur într-o cursă care a măsurat 24 de kilometri şi pe care a parcurs-o în 33:06,93.
Ziua a început dimineaţa devreme pentru Eduard Carol Novak. A început cu un drum spre Brands Hatch, circuitul de Formula 2 din Kent, la 40 de kilometri de Londra. Un drum presărat cu mici case din cărămidă roşie, gard pitic şi tufişuri perfect tunse. Pe ici pe colo păşuni. Şi tot pe ici pe colo cai. Primul miros care te loveşte la Brands Hatch e cel iarbă tunsă.
Primele sunete sînt de muzică irlandeză. Prima culoare e movul Jocurilor Paralimpice. E cam frig, e bine să pui gluga pe cap. Tribunele nu s-au umplut încă, dar e nouă şi jumătate. Abia peste o oră va începe prima cursă. Prima luptă cu secundele. În colţul unei tribune e un steag tricolor. Acolo sînt susţinătoriidin delegaţia paralimpică a României. Familia e undeva aproape de linia de finiş. E multă vedeaţă. Cîţiva fotografi s-au întins pe iarbă, lîngă punctul de plecare.
La 11:03 Edi urcă pe rampa de la start. Îşi muşcă buza de jos. Aranjează casca, ochelarii. antrenorul italian al românului, Cristiano Valoppi îi dă ultimlee indicaţii "Three, two, one. Go!", spune starterul. Şi porneşte. În spatele lui o maşină şi o motocicletă. A fost ultimul de la categoria C4, favoritul. Urma o bătălie lungă cu secundele, dar şi cu rivalul său Jiri Jezek, care pornise înaitea lui.
După primii metri se pierde în văile circuitului. Cînd trece pe lîngă gardurile îmbrăcate în mov simţi nevoia să te dai un pas înapoi. Roţile sună înfiorător pe asfalt Îţi seama de viteză după ritmul în care merg maşinile După primii opt kilometri, Edi e al doilea, şapte secunde în urmă cehului. Pedalele se învîrt continuu, faţa e schiminosită, mîinile pe ghidon, poziţia cît mai aerodinamică.
Cînd trece prin dreptul linie de sosire, familia lui Edi şi delegaţia României e prezentă vocal. Or
