Importurile de benzină şi motorină s-au dublat în volum în intervalul 2007-2011, România ajungând să plătească pe carburanţi făcuţi peste graniţă 1,2 miliarde de euro anul trecut, aproape triplu faţă de nivelul din 2007.

În acest timp, rafinăriile locale au fost închise una după alta, din zece unităţi de rafinare doar trei mai funcţionează azi. Cea mai mare escaladare a importurilor a avut loc începând cu 2010, an din care Arpechim, una dintre rafinăriile controlate de Petrom, a fost trasă pe linie moartă. Între timp, un român a ajuns să plătească pe un litru de motorină mai mult decât un luxemburghez, deşi câştigul său net este de opt ori mai mic. Acesta nu este însă singurul motiv prin care se explică ascensiunea importurilor de benzină şi motorină pentru că în ciuda închiderii Arpechim în România încă se produc suficienţi carburanţi pentru a acoperi cererea locală.

Rafinarea, o industrie pe cale de dispariţie

Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că dacă în 2007 România importa uleiuri din petrol sau uleiuri din minerale bituminoase, categorie în care sunt incluse benzina şi motorina, în valoare de 460 de milioane de euro, anul trecut valoarea acestor importuri a ajuns la 1,2 miliarde de euro. În acelaşi interval, cantităţile de carburanţi importate au evoluat de la 0,7 milioane de tone la 1,53 milioane de tone.

Situaţia este oarecum paradoxală pentru că deşi nu dispune de cantităţi suficiente de petrol din producţia internă pentru a-şi satisface cererea, România are unităţi de rafinare suficiente unde s-ar putea prelucra ţiţei cu mult peste nivelul actual al "setei" de carburanţi.

De exemplu, în urmă cu 20 de ani, pe piaţa locală activau zece unităţi de rafinare a petrolului: Petromidia, Petrobrazi Ploieşti, Arpechim Piteşti, Petrotel Ploieşti, Rafo Oneşti, Astr