Recunosc, in naivitatea mea, am crezut si am sperat, macar si pentru o zi, ca presedintele sa nu inceapa de la primele cuvinte dupa tacerea revenirii sa arunce sageti otravite spre propriul popor.
Ce s-a intamplat practic din momentul rostirii celebrului de acum discurs din fata ambasadorilor? Traian Basescu si-a prezentat strategia electorala si a declarat deschisa campania.
Din prima zi, fara pregatiri, fara nuante, direct si in plexul uselistilor, decretandu-i pucisti care "au facut statul de drept tandari".
Teza cu care a revenit se cunoaste. Este aceeasi din campania electorala de la suspendare. E trambitata de dimineata pana seara de toti apostolii sai credinciosi - i.e. baietii buni sa faca treaba murdara, precum MRU, Neamtu, Papahagi si care s-o mai gasi dispus sa renunte la demnitatea si onoarea intelectuala, pentru a sustine, justifica, apara si demonstra ideea ca schimbarea unei puteri politice, fie si inainte de termen, este in sine nociva si perfect opozabila statului de drept.
Ca si cum in democratii ar fi interzisa daramarea unei puteri sau alta inainte de termen, iar oricine este tentat sa faca astfel este numit terorist al statului de drept, dusman al democratiei.
Mai mult si mai rau, potrivit tezei prezidentiale, oricine incearca sa il demita pe presedinte - atata timp cat procedura este prevazuta in Constitutie si a fost girata de CCR - este automat stigmatizat in dusmanul poporului.
Sa facem un scurt exercitiu de imaginatie. Atata timp cat procedura suspendarii si demiterii presedintelui este incadrata clar in Constitutie, cum s-ar fi putut ca Opozitia sa faptuiasca toate aceste lucruri (fatale statului de drept) atat timp cat ea nu ar fi schimbat insasi fosta Putere cu tot cu oamenii sai credinciosi si sinecuristi din functii cheie?
Poate basmele lui Traian Basesc
