Acest articol nu e un mini-studiu despre relatiile UE-China, sau despre Romania si China. Opinia de mai jos s-a nascut din dorinta de a analiza cateva mari semnale transmise prin presa nationala si internationala, si, in acest context, a arata de ce stelele se pot alinia in favoarea Romaniei in perioada imediat urmatoare, daca stie sa isi joace cartea cum trebuie. Va invit, ca si context, sa citim impreuna trei articole recente, de pornire. In ordine cronologica: unul cu privire la investitiile chinezesti in Romania (“Ambasadorul Chinei la Bucureşti: România este una dintre cele mai importante destinaţii pe harta investiţiilor chineze în Europa Centrală şi de Est“), altul legat de relatia Germania-China (“Berlin’s Cozy New Relationship with Beijing”) si, nu in ultimul rand, un articol FT din aceasta dimineata cu privire la succesiunea la putere in China, in octombrie (“Beijing’s marathon guessing game nears end”). Aceste trei articole ajuta la intelegerea asteptarilor chineze de la Europa si de la noi, cel putin economic, si ofera o privire asupra evolutiilor de la Beijing.

In primul rand, un comentariu necesar: rar poti vedea in media europeana asa un interviu diplomatic detaliat cu privire la destinatia dorita a unor investitii chineze. Daca in momentul de fata firmele chineze cumpara, pe banda rulanta, in intregime sau partial, companii in lumea intreaga, inclusiv in tarile Occidentale, rar se dau atatea detalii. In general se tintesc, discret, companii cheie in industrii cheie, fiind vizat prioritar domeniul tehnologic sau energetic. Daca este vorba de preluare de concurenti, de cota de piata sau know how tehnologic, discutia ramane deschisa. Daca Romania este curtata la acest nivel trebuie sa se gandeasca bine, atat din perspectiva imediata cat si pe termen mediu si lung, ce isi doreste de la viata si de ce bani straini are nevoie. Intre o lipsa cronic