Ziua 14 : duminică 24 iunie.
Activităţi casnice ca pe vremea bunicii
Plouă dimineaţă vreo două ore bune. Credeam că aici toate ploile sunt torenţiale şi durează puţin, dar nu e aşa. Îmi place când plouă, se mai răcoreşte aerul şi parcă mă bucur pentru plantele chinuite de căldură şi uscăciune.
De pe casă se scurge apa prin ţevi direct pe pământ, unde sunt amenajate nişte bazine mici, pătrate, umplute cu pietre, ca să nu sape apa gropi. Îmi amintesc că bunica aduna apă de ploaie şi cred că o folosea la spălat, aşa că adun şi eu apă în două ligheane mari, negre, în care ne spălăm rufele. Fiindcă nu am fost acasă vineri seară, am rămas cu hainele nespălate.
Nu avem maşină de spălat. Avem apă curentă şi fosă septică, dar cred că pur şi simplu e un lux prea mare aici o maşină de spălat, chiar sunt curios dacă se vând pe undeva. Dar o femeie de aici din Kumbosco vine în fiecare sâmbătă dimineaţa pe la 5 jumate, poate 6, şi ne spală hainele. Îi lăsăm de cu seară pe terasă punga cu haine plus o punguţă cu detergent şi 3 cedi. Pot fi 2 sau 4 sau 5 cedi în funcţie de câte haine avem de spălat. Dar, regulă în Ghana, nu îi dăm să ne spele chiloţii. Oricum, nu cred ca aş fi fost confortabil să-i dau să mi-i spele altcineva.
Când se termină ploaia îmi spăl o pereche de pantaloni şi chiloţii, cu mâna, în apa de ploaie. N-am mai spălat nimic cu mâna de mulţi ani. Şi oricum nu prea am spălat cu mâna decât puţin şi ocazional. Nu sunt obişnuit, mă dor încheieturile mâinilor până termin. Nasol, oricum dreapta mă doare de la o căzătură la baschet şi sunt puţin îngrijorat că nu-mi trece.
Mai târziu vine Emanuel, un copil din sat, care e amic cu mai mulţi voluntari. Acum vine să facă curăţenie. Are 18 ani, dar arată mai mic. E în primul an de liceu, la o şcoală privată. Până acum i-a plătit cineva şcoala, dar acum persoana respectivă nu mai a
