Altul ar fi fost rezultatul referendumului, dacă EBA s-ar fi măritat înainte de 29 iulie, iar DIICOT ar fi „scăpat” stenograma conversaţiei dintre Mircea Băsescu şi Sorin Blejnar, în aceeaşi perioadă. „Simfonia de fructe de mare”, ţinuta Dior a miresei, Rolexul mirelui, samba Elenei Udrea şi discuţia ambiguă dintre fratele preşedintelui şi şeful fiscului, despre situaţia unui prieten comun ar fi asigurat cvorumul de 9 milioane de votanţi, scutind USL de atâtea intervenţii penibile. L-ar fi scos pe Traian Băsescu din „garajul” unde se refugiase cu falsă modestie şi l-ar fi plasat acolo unde stă, de fapt, adică în mijlocul familiei şi a cercului de amici bogaţi şi influenţi, 600 dintre aceştia fiind invitaţi la opulenta nuntă a „ăleia mici”.

Electoratului i-ar fi fost, brusc, împrospătată memoria cu privire la personajele principale: Elena-EBA, ajunsă în PE ca „fată a lui tata”; ginerele Bogdan Ionescu-Syda, băiat de bani gata; socrul mare Gheorghe Ionescu-Bebe, fost director FPS şi împuternicit al statului în patru CA-uri grase, milionar în dolari, acţionar în nouă firme, în vechi şi strânse relaţii de afaceri cu Adriean Videanu; fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, om de afaceri controversat, retras dintr-o firmă suspectată de implicare în trafic cu armament şi naş de botez al nepoatei interlopului Bercea Mondialu; cealaltă fiică, Ioana, notar şi proprietara unui penthouse de 700 de mii de euro, în Băneasa, a cărui achiziţie, după câţiva ani de practică în Vâlcea şi unul în Bucureşti, nu a justificat-o, niciodată, convingător. Ca pater al unei familii cu ambiţii politice şi financiare în România de azi, preşedintelui nu-i stă bine să facă pe sfântul şi să vorbească acuzator despre interesele de clan ale celorlalţi. De puterea de care dispune, se bucură, indirect, şi rudele sale, pe care, în ţara pilelor şi nepotismului, puţini ar îndrăzni să le refuze.