“Iniţiativa” lui Ungureanu devine “forţă”. După ce liderul acesteia – ce candidează de unul singur la unica funcţie de conducere – a constatat ce greu este să pui în circulaţie un partid nou. Câte semnături trebuie să strângi şi de câţi oameni trebuie să te serveşti, ce formalităţi sunt necesare, ce surprize te pot aştepta la verificarea documentaţiei – o tevatură prea mare pentru un scop atât de nobil. Aşa încât MRU s-a dovedit în cele din urmă pragmatic, preferând ca, în loc să conceapă şi să gesteze o nouă formaţiune, să cumpere una gata făcută din raft. Şi cum “Iniţiativa Civică” a lui Petre Roman, zăcea nefolosită în magazia cu artefacte politice, a fost o adevărată pleaşcă, vorba lui Paleologu, să pună mâna pe ea la un preţ de criză.

Atenţie: Iniţiativa Civică de Centru Dreapta – care în viziunea extrem de personală a iniţiatorului a evoluat ca Făt-Frumos din poveşti, devenind peste noapte “una dintre cele mai mari organizaţii neguvernamentale din România” – nu dispare. Ea supravieţuieşte, bine mersi, doar că îşi asigura un mijloc de transport spre Parlament. Pentru că liderii săi, oricât de faimoşi ar fi, n-au cum să ajungă în forul legiuitor decât printr-un mecanism de partid. Şi cum PDL-ul nu prea e dispus să cedeze colegii oamenilor lui Ungureanu, iar Ungureanu nu este dispus să devină unul dintre oamenii PDL-ului (pretenţiile şi aspiraţiile sale sunt mult mai mari) e nevoie de acest vehicul. Înmatriculat, spălat, uns, acestuia nu-i mai rămâne decât să evolueze cu succesul aşteptat în campania electorală şi să obţină fleacul de 5% necesar săririi pragului.

Cu cine va merge la luptă viitorul preşedinte al Forţei Civice? Deocamdată nu ştim. Cu siguranţă însă că sunt acei oameni capabili să facă ce nu reuşeşte PDL-ul: să coaguleze dreapta şi să o readucă la putere. Culmea ironiei este că tot Ungureanu este cel care a dus dreapta în Opoziţie, fiind