Medicul pediatru Dan Enescu a ales calea specializării în chirurgie plastică – microchirurgie reparatorie pentru că a zărit, dincolo de arsurile de pe trupurile copiilor, binele pe care îl poate face.
Ne-am întâlnit cu profesorul Enescu la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu" din Capitală, instituţia unde este medic şi manager.
Faptul că a ajuns aici nu a fost deloc întâmplător, după cum ne mărturiseşte deschis, căci a simţit ceva special pentru acest loc încă din 1971, când s-a îndrăgostit de faţada clădirii. Însă, dincolo de iubire pentru locul în sine, o iubire şi mai mare îl animă să-şi facă aici profesia cu tot sufletul: dragostea pentru copii. Despre relaţia cu copiii care îi sunt pacienţi ne-a vorbit cu ochii inundaţi de lumină. I s-a întunecat privirea numai atunci când şi-a amintit de neputinţa şi de durerea pe care le-a simţit atunci când unii dintre ei au pierdut lupta pentru supravieţuire.
„Weekend Adevărul": Când v-aţi dat seama că pediatria este specialitatea spre care doriţi să vă îndreptaţi?
Dan Mircea Enescu: Cred că existenţa este un dat, adică lucrurile se întâmplă aşa cum hotărăşte Dumnezeu. Totul este să-ţi urmezi inima. Întotdeauna am făcut ce-am simţit şi ce-am considerat eu că este mai important pentru existenţa mea. Când a trebuit să-mi aleg facultatea, am ales facultatea de pediatrie pentru că m-am simţit mai apropiat de această vârstă. Eram şi eu un copil de 19 ani, care a ales să trateze copiii. Întotdeauna am simţit nevoia să protejez copiii. După ce am terminat facultatea, am făcut dispensar, ceea ce mi-a folosit foarte mult. A fost foarte importantă această etapă, pentru că am căpătat experienţă, am avut posibilitatea să tratez, de exemplu, o comună de 6.000 de persoane. Vă daţi seama, să fii responsabil de sănătatea atâtor oameni? Mie mi se pare o verigă care le lipseşte celor de a
