Reîntoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni nu a reprezentat, după majoritatea absolută a observatorilor, sfârşitul războiului româno-român.
Atât de aproape au fost liderii USL-işti de ţinta dominaţiei absolute asupra ţării, încât consecinţa deciziei corecte şi legale a Curţii Constituţionale de a invalida referendumul pentru demiterea preşedintelui li se pare inacceptabilă. Aceşti "băieţi” sunt atât de obişnuiţi cu impunerea bunului lor plac în actele guvernării, că nu mai respectă nici o regulă, nici un principiu. "Dura lex, sed lex” (Legea e aspră, dar e Lege), celebrul dicton latin, nu mai înseamnă nimic, dacă le contrazice interesele. Statul de drept, după toate teoriile contractualiste, presupune separaţia puterilor şi predictibilitatea acţiunilor instituţionale, cetăţeanul ştiind oricând la ce să se aştepte de la administraţia căreia i-a delegat o parte a libertăţii sale, în schimbul garantării previzibile a tuturor celorlalte drepturi. În statul democratic, cetăţeanul controlează - şi corectează - prin vot, la perioade definite, administraţia, amendând-o atunci când îşi depăşeşte atribuţiile. Amenda se produce, desigur, în cadrul Legii.
Cum îşi justifică noua propunere de suspendare a preşedintelui cetăţeanul Dan Voiculescu, stăpânitorul de fapt al formaţiunii politice USL? Împreună cu emulii lui din rândul liderilor grupării (în special Crin Antonescu, căruia i-a stimulat continuu dorinţa aprigă de a se vedea la pupitrul Cotrocenilor), el îşi legitimează demersul în voturile celor şapte milioane şi ceva de alegători ce s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui. Cifra reprezintă, într-adevăr, ceva, dar nu este suficientă. Lăsând deoparte suspiciunile legate de fraudele la referendum (pe care anchetele procurorilor le vor dezvălui, dacă vor fi lăsaţi să-şi ducă misiunea la capăt), cifra votanţilor nu a ajuns la b