Îngerii şi lucrările lor

Îngerul meu păzitor

Are sub aripă un sucitor

Cu care mă pocneşte în cap,

Desfăcîndu-mi-l ca pe-un dovleac,

Dacă greşesc…

Acolo,-ntre maţe şi sîmburi,

Se văd stricăciunile

Din vise şi gînduri

Şi furăciunile şi toate minciunele

Pe-a bunele…

Îngerii noştri s-au învăţat…

Îngerii noştri s-au învăţat

Să se ascundă sub pat,

Ciulindu-şi nimbul, urechile,-aripele

Cînd ne umplem cu dragoste clipele

Şi-o iau la goană şi se îngîndură

Dacă le cade în cap cîte-o scîndură

Sau chiar salteaua cu tot cu perne

În toiul patimii noastre eterne…

Amintiri din rai…

Nu-ţi cer nimic. Vreau numai să asculţi

Cum trec prin iarbă îngerii desculţi

Tot căutînd s-ajungă unde, pîlpîind,

Stau curcubeiele cu talpa pe pămînt.

Să-şi scoat-aoreolele şi să se-adape

Ca o cireadă sfîntă-n clare ape

De vechi izvoare izbucnite pe cînd eu

Umblam cu tine lela, teleleu,

Neluînd în seama că eşti goală-puşcă,

Dînd, buni prieteni, roua grea de-o duşcă

Şi pipăind ba sînii tăi, ba un copt fruct

Pe care pîn’ la urmă tu l-ai rupt

De pe o ramură şi l-ai muşcat;

La fel eu ţîţele în dinţi ţi-am luat,

Rostogolindu-mă în văile mătăsii…

Mi-a zis Verlaine

În zori de zi fluturii-s cruzi.

De-abia după amiaza, copţi,

Îi pipăi, miroşi şi-i auzi

Prin aer. Seara-s deja morţi.

Sub aripile fine-adormi,

De-acum plăpumi subţiri îţi sînt;

Visezi femei cu sînii-n vînt,

Genele-n nouri, ochi enormi.

Te caţări către gura lor,

Tu însuţi fluture bătrîn,

Mi-a zis Verlaine, mîngîietor,

Şi m-a-ndemnat să mai rămîn

Măcar un an de