Aproape 7,5 milioane de adulţi din Germania nu pot scrie sau citi, deşi au frecventat cursurile şcolii. Datele au fost date publicităţii de Universitatea din Hamburg.

Ernst Lorenzen este încântat: “Am început o nouă viaţă. Sunt încântat cât de bine reuşesc”. Cititul i-a adus bucuria de a trăi şi curajul de a-şi accepta punctele slabe. Ernst Lorenzen a iniţiat chiar o grupă de întrajutorare. La cea mai recentă întâlnire, la Oldenburg, au luat parte zece aşa-numiţi “analfabeţi funcţionali”. Zece din cei 12.000 de locuitori din zona oraşului nord-german care nu sunt în măsură să citească şi să scrie propoziţii întregi, deşi pot descifra alfabetul şi anumite cuvinte.

Handicapul său “de a nu recunoaşte imediat literele” l-a costat timp şi putere. A încercat să îşi ascundă neputinţa şi a devenit tot mai inventiv. Învaţă pe dinafară numele străzilor şi rutele, pentru a livra la destinaţie comenzile. “Totul era extrem de complicat şi viaţa se complica cu fiecare nouă zi”, îşi aminteşte astăzi Lorenzen. Începuturile datează din primele zile de şcoală: elevul întreabă, dar severa profesoară este mereu enervată. Într-o zi, elevul Lorenzen este trims în ultima bancă şi îndemnat “să asculte în linişte”. Băiatul înţelege din ce în ce mai puţin şi se resemnează, scrie Deutsche Welle.

Analfabeţii sunt perfecţioniştii înscenărilor

Elevii cu probleme similare pretind că nu pot scrie din cauza unor dureri sau că nu pot citi pentru că le lipsesc ochelarii.

“În Germania, există ideea preconcepută că un astfel de adult ar fi mai puţin inteligent. Iar cei în cauză se tem că vor fi plasaţi pentru totdeauna în categoria celor mai defavorizaţi”, explică Peter Hubertus suferinţa analfabeţilor. “De aceea este important ca aceşti oameni să se descurce în viaţă, fără a putea să scrie sau să citească.”

Hubertus este membru fondator şi unul din cei care conduc A