El şi-a pierdut antebraţul stîng la 12 ani. După ce s-a urcat pe un stîlp de înaltă tensiune şi s-a electrocutat încercînd să evite căderea.

Florin Cojoc vrea să pară un tip dur. E mereu în gardă şi glumeşte mult. Nu ai cum să nu fii în gardă cînd ai trecut prin ce ai trecut! Pe cînd era copil era tare neastîmpărat. Iubea înălţimile şi i s-a părut potrivit să se urce pe un stîlp de înaltă tensiune.

Plecase să culeagă fructe de pădure şi s-a gîndit că mai poate şi ceva în plus. "Aveam o privelişte minunată. M-am dezechilibrat şi ca să nu cad m-am prins cu mîna de un fir", îşi aminteşte ca şi cum ar fi fost ieri, deşi au trecut 20 de ani.

Ce a urmat după momentul în care i-au trecut prin corp 6.000 de volţi a fost cumplit. Comă, degete tăiate şi apoi tot antebraţul ca să poată supravieţui. Cînd s-a trezit, viaţa lui avea să fie complet alta. Lucrurile care înainte erau o rutină au devenit o provocare.

Alegere recentă

Cu multă ambiţie a luat-o de la capăt. Sportul l-a ajutat şi mai mult. Iubirea lui era fotbalul, dar a făcut tenis de masă, volei, handbal, atletism. În 2008 s-a gîndit pentru prima oară că ar vrea să ajungă la un eveniment atît de mare ca Jocurile Paralimpice. "Cînd am aflat ce înseamnă să te pregăteşti ca un profesionist, de cîţi bani e nevoie, de baremuri, m-am cam descurajat".

În urmă cu doi ani a hotărît să ducă totul la un alt nivel. A concurat la o întrecere în Italia, unde a cîştigat două medalii de argint şi un loc patru, ajungînd astfel la Mondialele din 2011. A rămas la atletism sau atletismul l-a ales pe el, asta nu e clar. Clar e că a început se antreneze ca un nebun, alături de soţii Ursanu. I-a fost greu, dar nu de ambiţie duce lipsă.

În 2011, la un concurs din Kodley, Florin a reuşit să se califice la Jocurile Paralimpice de la Londra, cu o săritură de 6,25m, la doi ani de cînd a început această aven