Dimitrie Leonida este primul care vine cu ideea construirii metroului în București, la începutul secolului al XX-lea. De la inițiative curajoase, până la harta actuală a metroului, au existat nenumărate variante pentru a facilita transportul bucureștenilor grăbiți, într-un oraș supra-aglomerat.

Problema transportului în comun a fost anticipată încă din anii 30’, când au luat naștere primele idei legate de construirea unor linii de tren în subteran. Apoi, în anii 50’, ideile au început să prindă contur, prin elaborarea unui memorandum tehnic de construcție a metroului din Capitală. În anul 1953 a fost gândit un „memoriu tehnic asupra construcției metroului în orașul București‟, iar, în cadrul Ministerului Căilor Ferate din acea perioadă, exista chiar Direcțiunea Generală a Metroului București, potrivit economica.net.

Click pe imagine pentru a vedea harta din 1953 la o dimensiune mai mare!

Astfel, autoritățile elaboraseră trei faze de construire a trenului din subteran, fiind luate în calcul patru magistrale. Cele patru linii ar fi legat centrul orașului de toate zonele, modelul fiind preluat după metroul din Moscova.

Proiectul din anii 50’ presupunea ca transportul în comun subteran „să facă legătura între centrele importante periferice, trecând prin centrul oraşului. Cele 4 trasee diametrale se vor intersecta în centrul oraşului la nivele diferite, realizându-se astfel, în plan, două triunghiuri cu vârf comun. La punctele de intersecţii se vor construi staţii de transbordare cu coridoare de legătură între aceste staţii‟.

Click pe fotogalerie pentru a vedea imagini spectaculoase cu metroul lui Ceaușescu!

Traseul celor patru magistrale din 1953:

1. Atelierele Griviţa (zona Chibrit-1 Mai)-Portul Bucureşti (actuala zonă Văcăreşti). Urma să aibă o lungime de 10,7 km şi 10 staţii.

2. Diametrala N