Combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT) a ajuns într-o situaţie disperată după cinci ani şi jumătate în care afacerile i-au scăzut şi a acumulat pierderi şi datorii tot mai mari. Singura şansă de salvare a Oltchim şi a oraşului Râmnicu Vâlcea a rămas privatizarea rapidă, soarta celor peste 3.000 de locuri de muncă depinzând de planurile viitorului proprietar. Managementul de stat şi deciziile strategice greşite ale României din ultimii 20 de ani şi-au dovedit încă o dată ineficienţa, în timp ce polonezii au reuşit să facă din companiile lor de stat campioni regionali.
Construit în anii '60, Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT) a fost multă vreme perla industriei chimice româneşti, iar la nivel european combinatul este încă în top trei producători de PVC din punctul de vedere al capacităţii de producţie. Oltchim mai era lider regional la producţia de polioli şi produse clorosodice.
Cu toate astea, combinatul a ajuns în situaţia în care nu mai are bani să-şi plătească materia primă, energia electrică şi salariile celor 3.350 de angajaţi, motiv pentru care a fost nevoit să-şi închidă producţia pe 22 august. Reluarea activităţii Oltchim depinde acum de o nouă injecţie de capital de la stat, în condiţiile în care Ministerul Economiei, care deţine 54% din acţiuni, AVAS şi Electrica, la care Oltchim are datorii de 1,8 miliarde de lei, au susţinut în ultimii ani menţinerea companiei pe linia de plutire. Cu capitaluri proprii negative încă din 2007, Oltchim este tehnic în faliment, funcţionarea combinatului în ultimii cinci ani fiind posibilă doar datorită "perfuziilor" de finanţare de la stat sau de la bănci "prietene" cu statul.
Constantin Roibu, cel care a condus combinatul din 1991, şi-a dat demisia după mai mult de 20 de ani la cârma Oltchim, prea târziu conform celor care îl consideră responsabil pentru situaţia în care a ajuns
