Auzisem multe lucruri frumoase despre ţările nordice.
Mă interesau, în mod deosebit, două lucruri: şcoală şi stradă. Am plecat să văd, pentru că, aşa cum spunea Confucius: "O sută de auzite nu fac cât un văzut”. Prima confirmare, şi primul şoc: Piaţa Pynec din Cracovia. Când cineva a aprins, totuşi, o ţigară, a apărut, ca din pământ, un puşti de vreo 13-14 ani care, cu vocea puţin răstită, i-a cerut turistului să stingă ţigara. Acelaşi lucru avea să se întâmple şi în Stockholm. Căutând prin geantă, unei turiste i-a căzut o hârtie. Pe fază, o suedeză ce ţinea de mână un copil de vreo 5 ani se apropie de turistă, o bate uşor pe umăr, şi-i zice cu blândeţe: "Excuse me!”, apoi, cu mâna, îi arată micul petic de hârtie de pe jos.
În Stockholm, am vizitat, printre multe altele, şi grădina Palatului Regal. Aici, am văzut două lucruri inedite: 1. Pe lângă imensele alei cu trandafiri şi multe alte flori, erau cultivate, pe brazde separate, plante medicinale şi aromate, toate însoţite de tăbliţe cu denumirile ştiinţifice şi populare. 2. Pe bănci, ca şi pe întinsele spaţii verzi, suedezii făceau plajă şi citeau. Curios pentru noi a fost faptul că marea majoritate citeau cărţi, nu ziare sau reviste mondene, ca la noi, din care ignoranţii şi obsedaţii îşi calculează... cifra erotică.
După Suedia a urmat Norvegia, ţara fiordurilor, ţara de unde n-ai mai dori să pleci niciodată şi nicăieri. Era în iunie, şi la terasa hotelului unde eram cazaţi (Thon), locurile la mese erau ocupate de norvegieni. Sub o copertină cânta o formaţie. Bine dispuşi, câţiva români au încins o horă, la care au aderat şi două... chinezoaice, mai amatoare de dans. A doua seară, de cum am ajuns la hotel, am dat fuga la terasă. Stupoare, însă, scaunele erau aplecate pe mese şi nici urmă de om! Cineva, de la hotel, ne-a lămurit: "Duminica e zi de odihnă, chiar şi televiziunile
