În patru curse a concurat ciclistul din Miercurea Ciuc la Londra, la două dintre ele cucerind medalii.
Imaginaţi-vă cum e să mergeţi 24 de kilometri într-o zi, în luptă cu cronometrul, iar în următoarea alţi 80! Vreo durere de muşchi, vreun semn de renunţare? Mergeţi mai departe şi imaginaţi-vă cum e să te urci pe bicicletă şi să mergi tot atît. Acum, încercaţi să vă imaginaţi că nu aveţi laba piciorului drept, pe care aţi pierdut-o într-un accident de maşină, şi că faceţi acest lucru. Pare imposibil, nu?
Eduard-Carol Novak a reuşit acest lucru la Londra, pe circuitul de la Brands Hatch. Miercuri s-a luptat cu secundele pe 24 de kilometri, iar ieri, la 10:32 mai avea de parcurs alţi 80. Nu mai socotim antrenamentele. Traseul a fost amenjat pe un circuit de Formula 2. Cu urcări şi coborîri care taie energia. Decorul mai salva un pic situaţia, cu păduri şi păşuni, dar cînd eşti pe bicicletă, nu asta contează. Dai la pedale şi priveşti doar înainte. "Planul era să merg mai uşor în prima parte, dar nu s-a putut, a trebuit să fug după toată lumea", a spus Novak.
Singur în şa
Cursa a fost una în viteză, cu încercări de evadare. Edi, de unul singur, a încercat să le contracareze. "Toţi aşteptau de la mine să fac ceva. Eu am încercat, dar e greu să concurezi cu sportivi care au două picioare". Cursa pe şosea i-a reunit pe cicliştii de la categoriile C4 şi C5. Există cinci categorii şi cu cît este dizabilitatea mai mare, cu atît cifra e mai mică. În turul al cincilea de circuit, Edi conducea în urmărirea brazilianului aflat în frunte.
În centrul de presă, o irlandeză şi un australian se întrebau ce steag are Novak pe el.
- Nu ştiu. Poate Columbia?
- Cred că e România.
- Ahaa. Se prea poate!
Nimeni n-a vrut să colaboreze. Edi explică de ce. Pentru că la un moment dat se termină energia. A alergat după toţi şi, cînd plutonu
