Naşterea Maicii Domnului este prima sărbătoare mare din cursul anului bisericesc, care a început la 1 septembrie. Cu toate că Sfânta Scriptură nu relatează aceste eveniment, scrierile apocrife oferă destule detalii despre originea şi copilăria Fecioarei Maria.

Ziua de 8 septembrie este pentru mulţi credincioşi din Biserica Ortodoxă un moment de sărbătoare duhovnicească, dar şi trupească. Preoţii recomandă ca astăzi, enoriaşii să vină la sfintele biserici, să se roage pentru ziua numelui şi abia la prânz să se înfrupte din bucatele date de Dumnezeu. Bineînţeles, toate trebuie gustate cu măsură pentru a nu cădea în extrema neplăcută Celui de Sus.

În Biblie nu se aminteşte de ziua Naşterii Maicii Domnului, însă din scrierile acelor vremuri aflăm că părinţii Fecioarei sunt Ioachim şi Ana. Tatăl era din seminţia lui Iuda şi urmaş al regelui David, pentru a se împlini scripurile care spun că Mântuitorul se va naşte din neamul lui David. De asemenea, mama Fecioarei era fată de preot, pentru a se împlini proorocia că Mesia va avea dublă descendenţă, împărăţească şi preoţească.

Pentru că nu aveau copii, Ioachim şi Ana erau ironizaţi şi batjocoriţi de oameni, lipsa urmaşilor fiind considerată un blestem al lui Dumnezeu. Totuşi, ei nu s-au răzvrătit împotriva Domnului, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, ci s-au rugat în continuare, nădăjduind în bunătatea Sa. După 50 de ani de căsătorie, Marele Preot de la Templu le-a refuzat jertfa numind-i „blestemaţi“, astfel că cei doi s-au întristat şi s-au retras în post şi rugăciune. Ioachim a plecat în munte, iar Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promiţându-I că de va naşte fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima şi-l va da să slujească în biserica slavei Sale.

Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că