Zice-se ca Bill Clinton, cand a vizitat Taj Mahal (era inca presedintele Statelor Unite pe atunci), ar fi spus: “Omenirea se imparte in doua: cei care au vazut Taj Mahal si cei care nu l-au vazut!'. “Peste cateva ceasuri, va veti numara si voi printre cei privilegiati!' – ne spune Anjali, tanara femeie indiana care ne este ghid in aceasta calatorie de la New Delhi la Agra (si inapoi).
Suntem vreo 30 de jurnalisti, veniti de pe toate continentele pentru a participa la un festival gastronomic. Dupa cateva zile de demonstratii culinare, ni s-a promis o calatorie bogata-n surprize. Ca sa nu uitam niciodata India... India s-a dovedit insa a fi, mai mult ca in orice reclama, mai mult ca in orice reportaj azvarlit de un ziarist frenetic pe internet, 'tara constrastelor'.
Dar... sa explicam asta...! Observasem si in scurtele noastre 'iesiri' (de grup) in New Delhi, ca, la distante relativ scurte una de alta, opulenta si saracia coexistau. Intr-o seara, la marginea palatelor din cartierul rezidential, indieni nomazi aprinsesera focuri, in jurul carora se asezasera roata, pentru a se incalzi si a-si pregati mancarea. Vazand grupul nostru, o indianca batrana a venit, razand, sa ne ceara tigari. In drum spre centrul orasului, am vazut un deal plin de colibe invelite in paturi, cu copii desculti si pe jumatate despuiati, jucandu-se-n tarana. Dinaintea lor erau 'plantate' in schimb zeci de antene parabolice, iar dinspre stalpii de iluminat sute de fire 'transportau' curentul electric spre cartierul acela mizer. La intoarcere, am cautat sa revedem prin geam dealul cu colibe, dar la lumina televizoarelor, care razbatea prin panzele ce tineau loc de usa, locul capatase un soi de mister care-i ascundea uratenia. Hotelul The Grand era insa ireprosabil. Nimic nu indica faptul ca, la numai un kilometru distanta, trei generatii de indieni traiau pe dealul de carpe s