România e ţara în care, la fiecare două zile, apare o biserică nouă. Multe dintre lăcaşurile de cult sunt construcţii impresionante, plătite cu bani de la stat şi de la enoriaşi. Aşa am ajuns să avem câte o biserică la fiecare mie de locuitori. Culmea e că în ciuda acestei statistici, credincioşii care vor să se reculeagă găsesc de multe ori uşile inchise. Bisericile au program de voie. O posibilă explicaţie pentru această situaţie au găsit-o reporterii Observator la Petroşani: preotul de acolo e mult prea ocupat cu afacerile lumeşti.

Casa Domnului nu stă cu uşile larg deschise. La orele prânzului, e aproape imposibil să găseşti o biserică deschisă. Dacă vrei să aprinzi o lumânare trebuie să aştepţi să apară cel care se ocupă de vânzarea lor. Pentru spovedanie, ar fi bine să ştiţi programul bisericii, ca să aşteptaţi degeaba ore întregi.

Între orele 12 şi 15 niciun preot din Târgu Mureş nu acordă consiliere. Toate bisericile din oraş sunt închise. Nu de alta, însă feţele bisericeşti, au şi ele nevoie de odihnă.

Programul şi odihna sunt date de-o parte dacă apare o cununie. Sau un botez. Câtă vreme enoriaşul plăteşte, odihna trece pe planul doi. În zilele în care evenimentele lipsesc, uşile multor biserici, rămân închise.

Reprezentanţii Bisericii evită să explice de ce lăcaşele de cult stau mai mult cu uşile închise. În schimb, am găsit o posibilă explicaţie în Petroşani. Un preot din oraş slujeşte peste patru parohii. Şi nu e tot. E şi patronul unei firme de taxi. Cea mai mare din oraş. O firmă care nu se conduce nici după legea Domnului, nici după cea a statului român, din câte se pare. Preotului fuge de taxe mai rău ca Necuratul de tămâie. Cel puţin asta ne-au spus angajaţii lui, când ne-am transformat în candidaţi pentru postul de şofer de taxi.

La credincioşii din cele patru parohii, ajunge î