Relaţia dintre tumorile suprarenale şi hipertensiunea arterială – dezbătută din perspectiva cardiologului, radiologului intervenţionist, chirurgului şi, desigur, a specialistului endocrinolog – a constituit subiectul simpozionului ENS@T desfăşurat împreună cu Simpozionul Naţional al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie. O sinteză realizată de dl dr. Mihail Călin.

În acest an, tradiţionalul Simpozion Naţional al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie a fost precedat de Simpozionul Reţelei Europene de Tumori Adrenale (ENS@T), care a avut ca subiect relaţia dintre tumorile suprarenale şi hipertensiunea arterială. Dl prof. dr. Mircea Cinteză a detaliat subiectul hipertensiunii rezistente la tratament şi al soluţiilor terapeutice. Printre cauzele HTA rezistente – care are o prevalenţă de aproximativ 5% – se numără etiologiile secundare ignorate (boli renale parenchimatoase, stenoza arterei renale, apneea în somn, hiperaldosteronismul primar sau, mai rar, feocromocitomul, sindromul Cushing, hiperparatiroidismul, tumorile craniene), aderenţa slabă la tratament, stilul de viaţă necorespunzător, afectarea severă a organelor-ţintă. Dintre principiile tratamentului medicamentos al HTA-R, au fost citate: folosirea triplei asocieri, maximizarea diureticelor şi folosirea antagoniştilor de aldosteron, reconsiderarea medicaţiei cu acţiune SNC şi a vasodilatatoarelor puternice. Tratamentul intervenţional modern este denervarea renală, prin care se produce ablaţia fibrelor simpatice aferente şi eferente perirenale. Dl dr. Bogdan Dorobăţ a discutat din perspectiva radiologului intervenţionist despre cateterismul venos adrenal, standard de aur pentru diferenţierea între hipersecreţia aldosteronică uni- şi bilaterală şi determinarea, în prima situaţie, a glandei hipersecretoare. Pentru un rezultat bun, sunt importante selecţia pacientului, existenţa