- solistul trupei Sarmalele reci -
Dacă pentru majoritatea oamenilor, lunile iulie şi august sunt luni de vacanţă şi de relaxare, pentru muzicieni, vârful de sezon înseamnă turnee şi multă muncă. La mijloc de iulie, trupa Sarmalele reci susţinea un concert în Bucureşti, o săptămână mai târziu era prezentă la festivalul berii de la Şanţul Cetăţii, Oradea, pe 3 august formaţia urca pe scena festivalului "Folk You” de la Vama Veche, pentru ca trei zile mai târziu, să se fotografieze făcând baie în Timiş, după un concert. Moment ideal pentru un interviu.
Energia vine "de sus”
- Pe vremea asta toridă, mai are chef cineva de "Sarmale reci” - o mâncare pentru sezonul de iarnă?
- Se pare că da! În vara aceasta, chiar suntem foarte activi şi batem ţara în lung şi-n lat, cu concerte, de la Oradea până la Deta, de la Vama Veche la Târgu Mureş...
- Cum v-aţi ales numele?
- E o poveste veche..., cred că este a milioana oară când ni se pune această întrebare şi e greu să nu-ţi pierzi răbdarea şi să răspunzi politicos din nou şi din nou... Pe scurt: chestie de inspiraţie! Nu?!
- Sunt mai bine de 18 ani de când cânţi în aceeaşi formaţie. Cum reuşeşti să stai de atâta timp alături de aceiaşi oameni, fără să te plictiseşti?
- Din păcate, în toţi aceşti 19 ani nu am rămas cu toţi membrii iniţiali. Dintre fondatori, doar textierul, Florin Dumitrescu, şi colegul meu chitarist, Emil Viciu, mai sunt în această barcă. Pe drum s-au pierdut (i-am numărat într-o zi!) - 25 de membri... Dar muzica ne adună, şi chiar dacă avem concepţii despre viaţă uşor diferite şi atitudini uneori altfel nuanţate, totuşi, în muzică, trebuie să fim împreună. Ceea ce ne şi reuşeşte, din ce în ce mai bine! Şi asta se vede şi se aude mai ales pe scenă!
Bucuroşi de apariţia noului al
