Vîntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul.
Evanghelia după Ioan, 3, 8 Să nu ne minţim. Există o spiritualitate a Celui Întunecat, foarte asemănătoare în arătare cu cea a Hristosului. Sandu Tudor S-au împlinit, la 19 august 2012, cînd ortodocşii de rit vechi celebrează Schimbarea la Faţă, 12 ani de la plecarea lui Andrei Scrima din lumea văzutelor. Cultivată cu grijă, cu trecerea timpului, taina personalităţii şi a vieţii sale sporeşte. Andrei Scrima a realizat, pentru cîţiva dintre cei care s-au aflat în preajmă, întruparea conceptului de „maestru spiritual“. Acesta a fost şi singurul atribut pe care şi-l recunoştea deschis: subtitlul unicei cărţi publicate de el în limba română în timpul vieţii, o lucrare de legitimare şi de autosituare spirituală şi istorică, îl enunţă de la început: „Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană“. Maestrul spiritual nu se confundă cu duhovnicul ortodox, nici nu e caracteristic ortodoxiei. Instituţia maestrului spiritual a rămas vie astăzi mai ales în budismul tibetan şi în sufism, două formule spirituale pe care Andrei Scrima le cunoştea de la sursă, prin experienţă directă. Starea de ucenicie Maestrul, cu atît mai mult atunci cînd este mare maestru, se realizează numai în relaţia cu celălalt, cu discipolul, într-un mod particular, care presupune o atenţie vie şi încordată din partea amîndurora: maestrul nu transmite direct nici o învăţătură, dar îşi pune discipolul în situaţia de a descoperi singur şi a interioriza, liber, ceea ce ar trebui aşezat într-o tradiţie. El nu cere o deschidere, oricît de profundă şi de complex intelectuală, a tradiţiei constituite într-o serie de propoziţii fundamentale, ci o redescoperire individuală, vie, puternic emoţională a unei spiritualităţi care se autosituează într-o tradiţie. Starea
